Ianuarie

Ianuarie

1. (n. 1889, Avrig, Sibiu) Vasile Stoica – Diplomat. A militat pentru Unirea Transilvaniei cu România în timpul Primului Război Mondial, fiind membru al misiunii diplomatice (,,Misiunea Patriotică Română”) trimise la Washington, cu scopul de a convinge conducerea Statelor Unite ale Americii de importanța Unirii. După terminarea Primului Război Mondial, a făcut parte din delegația română care a participat la Conferința de Pace de la Paris din 1919. Ulterior, a fost delegat al României în Liga Națiunilor. În perioada interbelică a fost ambasador al României în Albania, Bulgaria, Letonia, Lituania și Turcia. (d. 1959)
2. (n. 1882, Ianca, Brăila) Ion Theodorescu-Sion – Pictor. A studiat la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti și, ulterior, la Paris, la Académie des Beaux-Arts. S-a distins, alături de Camil Ressu și alți colegi de generație, prin dorința de a crea un stil național. Opera sa se caracterizează printr-o tendință spre eclectism. A fost un fervent adept al temei țărănești. Sion ,,îl proiectează pe țăran într-un spațiu mitic și legendar” (Vasile Florea). (d. 1920)
3. (1853, Sibiu) A apărut ziarul ,,Telegraful român”  înființat de Sf. Ierarh Andrei Șaguna, mitropolit al Ardealului. A fost o publicație bisăptămânală, cu profil social și cultural, primul său redactor fiind Florian Aaron. Printre redactorii ziarului s-au numărat și Elie Cristea (Miron Cristea), Ioan Slavici, Alexandru Vlahuță, Vasile Alecsandri, Alexandru Macedonski, Ion Creangă ș.a. Scopul ziarului  era acela de „a împărtăși poporului român din politică, industrie, comerciu și literatură, idei și cunoștințe practice, potrivite cu timpul și măsurate trebuințelor lui” (Aron Florian).
4. (n. 1877, Brașov) Sextil Pușcariu – Filolog, lingvist. A urmat studii universitare de filologie la Leipzig, Paris și Viena. A fost titular al Catedrei de limba și literatura română la Universitatea din Cernăuți (1906-1919). În 1919 a devenit primul rector român al Universității din Cluj. În același an, a înființat ,,Muzeul limbii române”, primul institut de lingvistică din România. Pe plan politic, s-a implicat în unirea Bucovinei cu România, fiind membru al Sfatului Naţional din Bucovina. (d. 1948)
5. (n. 1950, Iași) Ioan Petru Culianu – Istoric al religiilor, scriitor, eseist. În 1972, a plecat ca bursier în Italia, unde a studiat și, ulterior, a și predat la Università Cattolica del Sacro Cuore. Prieten și discipol al lui Mircea Eliade, în 1986 a predat și la Divinity School (Chicago). Printre altele, a publicat studii privind gnosticismul („Gnozele dualiste ale Occidentului”), cultura și magia renascentistă („Eros şi magie în Renaştere. 1484” ) și a alcătuit, alături de Mircea Eliade, un dicționar al religiilor. (d. 1991)
6. (n. 1802, Târgoviște) Ion Heliade-Rădulescu – Scriitor, filolog, om politic. A fost unul dintre membrii fondatori ai Academiei Române (1867), fiind și primul președinte al acestei instituții (1867-1870). A editat „Curierul românesc”. Opera sa cuprinde numeroase direcții de afirmare, precum proza poematică, satirică și memorialistică; capodopera sa poetică este „Sburătorul” (1843). ,,A contribuit prin inițiativele editoriale și publicistice, prin ideile estetice și de teorie literară răspândite, prin exemplul propriei creații, la constituirea literaturii române moderne și la închegarea unei tradiții culturale.” (Eugen Simion) (d.1872) (n. 1760, Cigmău, Hunedoara) Ion Budai-Deleanu – A studiat filosofia și teologia la Viena, perioadă în care i-a cunoscut pe Samuil Micu-Klein, Gheorghe Șincai și Petru Maior. Este considerat cel mai de seamă reprezentant al Școlii Ardelene. Opera sa literară constituie un moment important în evoluția culturii române, ,,Țiganiada” fiind prima epopee din literatura română, terminată în jurul anului 1800 (prima variantă), 1812 (a doua variantă). (d. 1820)

7. (n. 1881, București) Ion Minulescu – Poet, prozator, dramaturg. A studiat la Paris, la ,,École de droit”. În 1904 a debutat cu poemul simbolist ,,Cântec de drum” în ,,Revista albă” (Geneva). S-a întors în țară în 1905 și a publicat în ,,Viața nouă” (condusă de O. Densușianu) poeme scrise în Franța. Sub conducerea sa, a apărut revista simbolistă ,,Revista celorlalți” (1908), iar, ulterior, ,,Insula” (1912) ca organ de presă al grupării simboliste ,,Grupul nostru”. A fost numit director general al artelor în cadrul Ministerului Cultelor și Artelor (1922) și a deținut funcția de director al Teatrului Național din București (1926). (d. 1944)
8. În ianuarie 1844, la Iași, a apărut primul număr al revistei literare ,,Propășirea. Foaie științifică și literară”, sub redacția lui M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, Ion Ghica și Panaiotă Balș. Prin idealurile asumate – crearea unei literaturi române originale, bazate pe valorificarea specificului național, promovarea scriitorilor din toate teritoriile românești etc. -, a continuat ideile publicației ,,Dacia literară”. A fost prima revistă literară din Moldova cu un caracter enciclopedic, abordând probleme de literatură, artă, drept, economie, științe exacte etc. După zece luni de activitate, în octombrie 1844, a fost suprimată de cenzură.
9. (n. 1902, Brăila) Octav Doicescu – Arhitect. A studiat, în paralel, la Școala Superioară de Arhitectură din București și Academia Liberă de Arte Plastice (1922-1928), frecventând și Cercul de artă ,,Contimporanul”. A realizat, printre alte lucrări semnificative și în colaborare cu alți mari arhitecți ai vremii, proiectul clădirii actualei Opere Naționale din București, precum și cel al Institutului Politehnic din București. (d. 1981)
10. (n. 1799, Bălcești, Vâlcea) Petrache Poenaru – Pedagog, inventator și inginer român. A participat la Revoluția din 1821, în calitate de secretar al lui Tudor Vladimirescu. A inventat primul toc cu rezervor (stilou) din lume. A fost director al Colegiului ,,Sf. Sava” și director general al Școlilor din Țara Românească (1833-1847). În 1837 a publicat primul curs de geometrie din țară. A îndeplinit și funcția de ministru de externe (1850-1855). (d. 1875)
11. (n. 1926, Ismail) Dimov Leonid – Poet. A studiat la Colegiul ,,Sf. Sava”, unde a și debutat ca poet, avându-l ca profesor pe criticul Șerban Cioculescu, care avea să-i publice primele poeme în ,,Viața românească”. Împreună cu Dumitru Țepeneag a lansat ideea unui nou curent literar – onirismul estetic – considerat un curent de neoavangardă în jurul căruia s-a constituit ,,grupul oniric” ce reunea tineri scriitori ai vremii. (d. 1987)
12. (n. 1808, Brașov) Christian Tell – După ce a participat în cadrul războiului ruso-turc (1828-1829), s-a întors în Țara Românească, unde s-a înrolat în nou-înființata armată, ajungând la gradul de general. Împreună cu Ion Ghica și cu Nicolae Bălcescu a întemeiat în 1843 societatea secretă revoluționară ,,Frăția”. A fost unul dintre cei cinci membri ai primului guvern din cadrul Revoluției de la 1848, supranumit și ,,sabia revoluției’’. Spre sfârșitul vieții a îmbrățișat ideile conservatorismului, ajungând ministru (1871-1874) în guvernul lui Lascăr Catargiu. (d. 1884)
13. (n. 1866, Florica, Argeș) Constantin I. C. Brătianu (Dinu) – Economist. Fiul lui Ion C. Brătianu. A fost inginer, om politic liberal, deputat și ministru de finanțe. Inițiator al sistemului bancar și de credit din România, ce fusese creat de Eugeniu Carada. A condus Banca Românească, Creditul Funciar Rural și Creditul Urban, iar ulterior a inițiat Creditul Industrial. (d. 1950)
14. În ianuarie, 1954 a avut loc inaugurarea clădirii Teatrului de Operă şi Balet din București (astăzi clădirea Operei Naționale din București). Momentul a fost marcat de susținerea spectacolului „Dama de pică” de P. I. Ceaikovski, dirijat de Egizio Massini.
15. (1850, Botoșani) Nașterea lui Mihai Eminescu. A fost al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai lui Gheorghe și ai Ralucăi Eminovici. Datorită unei corespondențe dintre maica Agapia de la mănăstirea Agafton și prefectul județului Botoșani, G. Cerchez, aflăm că data nașterii poetului este 15 ianuarie 1850, iar locul nașterii este la Botoșani, botezul fiind la Biserica Uspenia, pe 21 ianuarie 1850: „Născut la 15 Ghenarie 1850, din părinții Gheorghe Eminovici, proprietar, și soția sa Ralu, născută Vasile Iurașcu, care primi botezul în 21 Ghenarie”.  (d. 1889)
16. În ianuarie, 1840 a apărut primul număr al revistei ,,Dacia literară”. În articolul-program, ,,Introducție”, Mihail Kogălniceanu anunța noua revistă drept o ,,foaie românească care s-ar îndeletnici cu producțiile românești, fie din orice parte a Daciei, numai să fie bune”. Îndemnul fundamental al revistei era crearea unei literaturi originale, care să fie expresie a specificului național, ce trebuie căutat în istorie, folclor, natură, precum și în realitatea socială și politică românească.
17. (n. 1895, Mahala, Bucovina) Grigore Nandriș – S-a specializat în filologie slavă și indo-europeană la Viena, la Cracovia și în Franța. A fost profesor la Universitatea din Cernăuți (1926-1940), iar după stabilirea definitivă în Anglia, a predat la Oxford și la Școala de studii slavone și sud-europene din Londra. A fost un reprezentant semnificativ al exilului românesc din perioada postbelică. A abordat problemele țărilor sovietizate prin emisiuni la Radio România Liberă și prin scrierea în publicații englezești sau românești. (d. 1968)
18. (n. 1848, Șiria, Arad) Ioan Slavici – A studiat drept la Budapesta, urmând ulterior și cursurile Universității din Viena. A desfășurat o activitate de profesor dedicat misiunii sale, publicând numeroase manuale și scrieri consacrate problemelor limbii și gramaticii. A avut o activitate publicistică intensă, fiind redactor la ,,Timpul”, ,,Tribuna”, ,,Vatra” ș.a. În ceea ce priveşte activitatea literară, ,,Slavici este creatorul acelui realism țărănesc, în care Maiorescu va vedea formula cea mai valabilă a nuvelisticii contemporane, o formulă lucrând cu puterea unui cadru organizator pentru o lungă serie de povestitori români” (Tudor Vianu). (d. 1925)
19. (n. 1806, Orhei, Moldova) Alecu Donici – Jurist, poet, traducător. A realizat numeroase traduceri, printre care poemul lui Pușkin, ,,Țiganii”, „Satire și alte poetice compuneri” de Antioh Cantemir, tradus și publicat în colaborare cu Constantin Negruzzi, „Torentele și oamenii” de Mihail Lermontov. Apropiat al lui Gr. Alexandrescu, i-a editat poeziile în 1842. În 1840 și 1842 a editat două volume care cuprind  fabule și traduceri. (d. 1865)
20. (1880, București) A apărut revista ,,Literatorul”, coordonată de Alexandru Macedonski. S-a poziționat împotriva curentului junimist, criticând pozitivismul și ,,germanismul” acestuia. Prin numeroșii autori români și străini publicați, precum și prin articolele de teorie literară (cum sunt cele care constituie actul de naștere al simbolismului românesc: ,,Poezia viitorului”, ,,În pragul secolului”, ,,Noul curent literar”), ,,Literatorul a jucat prin Macedonski un rol de pionier, favorizând deschideri spre specificul poeziei moderne” (S. Crețu). În cadrul revistei, au debutat George Bacovia (1903) și Ion Barbu (1918). Alți colaboratori importanți ai revistei au fost: T. Vianu, D. Zamfirescu, Traian Demetrescu, Cincinat Pavelescu etc. Activitatea gazetei s-a desfășurat, cu perioade de întrerupere, până în anul 1919.
21. (n. 1885, București) George Vâlsan – S-a format sub îndrumarea lui Simion Mehedinți (București) și a lui Emmanuel de Martonne (Paris). A susținut în a1915 teza de doctorat „Cîmpia Română. Contribuții de geografie fizică”, inaugurând seria titlurilor de doctor în geografie acordate în România. A fost profesor la universitățile din Iași, Cluj și București, precum și membru în comisiile de specialitate ale unor congrese internaționale de geografie. Lumea literară l-a apreciat și în calitatea sa de poet (,,Grădina părăsită”, 1925) și de prozator (,,Povestea unei tinereți”, 1924). (d. 1935)
22. (1952, București) S-a înființat Institutul de Gerontologie și Geriatrie ,,Dr. Ana Aslan”. Acesta a devenit Institut Național în 1974, iar în 1992 i s-a atribuit numele marii cercetătoare. Încă de la înființare, a realizat studii de interes național și internațional, privind procesele de îmbătrânire a organismului uman.
23. (n. 1928, Târgoviște) Mircea-Horia Simionescu – A fost unul din inițiatorii grupului literar ,,Școala de la Târgoviște”. Este cunoscut pentru ciclul ,,Ingeniosul bine temperat”, al cărui prim volum este ,,Dicționar onomastic”. Proza sa se caracterizează prin rafinament, ironie, amestec al genurilor și al speciilor literare. Este considerat unul dintre primii reprezentanți români ai textualismului. (d. 2011)
24. (n. 1849, Cârțișoara, Sibiu) Badea (Gheorghe) Cârțan – Țăran român cunoscut pentru lupta pe care a dus-o pentru independența românilor din Transilvania, în special prin faptul că procura cărți românești în mod clandestin din Vechiul Ragat și le distribuia românilor transilvăneni. A devenit celebru pentru călătoria sa pe jos la Roma (1896), realizată din dorința de a vedea Columna lui Traian. (d. 1911)
25. (1673) A apărut ,,Hrismologhion” („Cartea prorocirilor”), scrisă de Spătarul Nicolae Milescu. Este o lucrare istorico-parenetică, având caracter politic. Aceasta analizează comentariile privind cele patru regate din Profeția lui Daniel, concluzionând că datorită legăturii sale cu Constantinopolul, Rusia era singurul succesor adevărat al celui de-al patrulea regat, Roma. Lucrarea este considerată  o componentă foarte importantă a moștenirii spirituale romano-constantinopolene.
26. (n. 1925, Cluj) Nicolae Balotă – Eseist, comparatist. A fost membru al Cercului Literar de la Sibiu. A fost persecutat de regimul comunist, fiind arestat de două ori (în 1949 și în 1956). Este cunoscut pentru numeroase studii de critică literară și estetică, mai ales pentru cele privind opera lui T. Arghezi. Profesor-invitat din 1977 la Institutul de Studii Sud-Est Europene din Munchen, a predat literatură română și comparată. Din 1981 s-a stabilit în Franța. A colaborat la Radio Europa Liberă. (d. 2014)
27. (n. 1935, București) Vasile Grigore – Pictor, colecționar de artă. A fost profesor la Institutul de Arte ,,Nicolae Grigorescu” din București, fiind un mentor important pentru numeroși studenți. A adunat, într-o perioadă de 50 de ani, sute de obiecte de artă valoroase: desene și picturi, icoane și obiecte bisericești, artă populară, dar și orientală etc. A intrat în marea galerie a colecționarilor de artă, precum Krikor Zambaccian și Theodor Aman, prin donarea către statul român a impresionantei sale colecții, care se află expusă în muzeul fondat de el și care-i poartă numele. (d. 2012)
28. (1880, Galați) Camil Ressu – A studiat la Academia Julian din Paris, în atelierul lui Jean-Paul Laurens. În articolul ,,Despre artă și artiști. Impresii și reflexii”, Ressu își formulează concepția despre opera de artă, văzută ,,ca o sinteză a imaginilor vizuale, ca o simplificare a formelor, liniilor și culorii”. A fost profesor și rector al Academiei de Arte Frumoase din București. ,,Ressu s-a aplecat să zugrăvească și să interpreteze viața noastră românească, singura viață adevărat românească, a țăranului închis între ape, codri, ceruri și vatră.” (Tudor Arghezi) (d. 1960)
29. (n. 1893, Sibiu) Marțian Negrea – Muzicolog și compozitor. Și-a început studiile muzicale la Sibiu, continuându-le la Viena, unde a luat contact cu marea tradiție muzicală germană. A combinat în lucrările sale elemente ale neoromantismului german și ale impresionismului francez cu melosul popular românesc, reușind astfel să se impună în istoria muzicii drept un important reprezentant al școlii muzicale românești. (d. 1973)
30. (n. 1852, Haimanale, Prahova) Ion Luca Caragiale – A fost destinat unei cariere în teatru, pentru a urma în acest domeniu tatălui și unchilor săi (Costache și Iorgu Caragiale). Anii tinereții s-au caracterizat  printr-o activitate publicistică desfășurată în cadrul mai multor organe de presă (dintre care cel mai important a fost ,,Timpul”) și  prin numirea sa în mai multe funcții, precum cea de director general al teatrelor. ,,Nu va fi posibil să se scrie istoria socială a veacului nostru al XIX-lea fără o continuă referință la opera lui Caragiale.” (Tudor Vianu) (d. 1912)
31. (n. 1817, Sarasău, Maramureș) Iosif Man de Șieu – Descendent al unei familii seculare, pe linia voievozilor Maramureșului. A luptat toată viața pentru drepturile românilor din cadrul monarhiei habsburgice, indiferent de funcția publică exercitată (prim-pretor de Sighet, comite suprem al Maramureșului ș.a.). Astfel, a înființat „Asociaţiunea pentru Cultura Poporului Român”, care a pus bazele „Preparandiei Române”, primul institut pedagogic românesc din Maramureș, care a instruit 120 de învățători. (d. 1876)